Girafa hominidă din cartierul european - Strasbourg

 


Parlamentul European Strasbourg; struțo-cămila, sau mai bine zis girafa hominidă, trona în fața lui acum cinci ani pe soclul la fel de neconvențional, în încercarea de a arăta cât ni se poate lărgi orizontul, dacă ne cațărăm pe o masă și ne lungim gâtul. Zic și eu, nu am reușit să aflu nici ce semnificație are, nici dacă era în trecere sau dacă există în continuare la locul cu pricina. Sper că e totuși o operă de artă, chiar dacă nu vom afla cărui curent îi aparține, și nu un europarlamentar în pauză, privind în depărtare.

Cum oricât ne-am da cu părerea nu vom afla ce caută în zare acest personaj, să dăm ocol instituțiilor europene doar-doar om trage și noi un folos.


și câteva stele pe aleea de onoare, a păcii.


Privit mai de departe, cartierul european, arată așa:



Mulțumiți că am văzut unul dintre locurile unde se hotărăște viitorul nostru și al altor europeni, ne întoarcem în oraș, acolo unde fiecare hotărăște ce va face mâine, poimâine, poate răspoimâine, atâta vreme cât viitorul colectiv i-o va permite. Și cum altfel să vedem Strasbourg, decât de sus?


 

puțin din acoperișul care ne-a permis asemenea imagini asupra orașului (cu tot cu urmele popasului porumbeilor aici, înaintea noastră)


De pe acest acoperiș, vedem Palatul Rohan, aflat în vecinătatea catedralei Notre Dame, care găzduiește astăzi trei dintre cele mai importante muzee din Alsacia: Muzeul de Arte Frumoase, Muzeul de Artă Decorativă și Muzeul de Arheologie; el a fost construit pentru prințul episcop Gaston Maximilien de Rohan, în locul vechiului Palat Episcopal. Atât palatul în sine, cât și colecțiile expuse, merită câteva ore din timpul călătorului, dacă acesta dispune de ele. 

Alt palat, altă epocă, altă stăpânire… Palais du Rhin, aflat în Place de la Republique în cartierul german. Ridicat sub numele de Palat Imperial între 1883 și 1888, ca simbol al apartenenței definitive a Alsaciei la cel de al doilea Reich, a rămas doar o urmă a trecerii rigorii armate germane, îmblânzită în timp de romantismul francez. 



Iar în fața lui, monumentul în memoria eroilor, “A nos morts”:



Și, dacă nu știați, tot în Strasbourg, ne putem întâlni și cu Gutenberg, aflat la data vizitei noastre, în imediata vecinătate a unui carusel, de unde un roi de copii veseli ciripea spre urechile sale bătrâne. 



Nu departe, casa Kammerzell, una dintre cele mai cunoscute și mai interesante clădiri din oraș, aflată în patrimoniul UNESCO, unde, într-un mediu luxos-aristocrat se poate lua prânzul sau cina, după dorință și buget. Povestea casei e și ea demnă de a fi cunoscută: a fost construită începând din 1427 într-un stil renascentist mai special, și terminată abia în 1589, la comanda unui negustor de brânzeturi. Parterul din piatră, îi demonstrează trăinicia, iar etajele din lemn, frumusețea, arta și măiestria meșterilor. Mai mult, ferestrele sunt și ele deosebite, cu aspectul de fund de sticlă cu plumb. La fel de mult ca o biserică, această casă, aduce un petic de istorie în vremurile de azi. Lucarna încă păstrează scripetele folosit la ridicarea mărfurilor, scările fiind ca și la Amsterdam, prea înguste pentru a putea fi urcate cu ditamai roțile de cașcaval… 



Și cum brânza, în forma ei nobilă, a făcut dintotdeauna casă bună cu arta, casa a fost decorată din abundență cu sculpturi care pot fi și acum văzute pe grinzi: cele cinci simțuri, cele patru etape ale vieții, virtuțile teologice și semnele zodiacale. Deși noi nu am făcut-o, cred că merită rupt din timp și bani, pentru o masă la Casa Kammerzell. 

Nu pot încheia povestea mea despre Strasbourg, înaintea să amintesc de tramvaiul 1D care este primul mijloc de transport cu care am călătorit trecând dintr-o țară în alta, fără avertizare. Odată cu traversarea Rinului, pe noul pod Beatus Rhenanus,


intri în Germania, și dacă nu ești foarte atent, și eu nu am fost, ajungi fără știre în Kehl, un orășel abandonat în 2017 imigranților tocmai atunci sosiți în comunitatea musulmană există deja. Așa se face că, în peisajul franco-german, noii sosiți întregesc tabloul multietnic viu, tânăr, colorat.  




 







Trimite

Editează

Mărește

Informații

Preferar


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cipru; flamingi, greci și turci

Malaga și minunatele ei împrejurimi. Gibraltar

Paris: cranii și amintiri