Minunile Lumii

  Astăzi, o istorie scurtă și muuulte poze… El Caminito del Rey, în traducere Potecuța Regelui, e un podeț de lemn suspendat în canionul Los Gaitanes, prins de peretele de piatră,  însoțind, la înălțime de 100 de metri, apa pe toată distanța trecerii ei printre stânci. Povestea începe în 1901, odată cu construcția căii ferate care urma să lege Cordoba de Malaga. În aceeași perioadă și oarecum în legătură una cu alta, s-au pornit și lucrările la două centrale hidroelectrice, iar pentru ca muncitorii să ajungă la ele, s-a imaginat o pasarelă lipită de munte. După 20 de ani, la inaugurarea barajului Conde del Guadalhorce, regele Alfonso al XIII-lea a parcurs o parte din acest traseu și i-a adus numele pe care îl poartă și azi. Primejdios a fost de la început, dar cu timpul a devenit o aventură foarte riscantă străbaterea lui; ultimul accident cu cinci victime a scandalizat până într-atât, încât în 2001 a fost închis. S-a început restaurarea sa, mai precis construirea unui al doil...

Aud că la Malaga se merge în city break. Dacă așa ați fost, atunci e musai să mai mergeți o dată, iar dacă nu ați fost deloc, programați-vă o săptămână… eu am fost șase zile și mi-ar mai fi trebuit una. Oricum ai socoti zilele și programul, ai nevoie de o săptămână!  Orașul e frumos, primitor, de vizitat, dar nu el e vedeta excursiei. Ai de văzut cetatea, catedrala, marea și faleza, străzile care respiră vacanță, deși presupun că localnicii mai merg și la muncă, parcurile și din nou, străzile. Eu, trebuie să recunosc, am făcut o pasiune din a colinda bulevardele, străzile și străduțele, aleile, uneori aruncând câte o privire și prin geamul omului, a încerca toate mâncărurile locului (cu condiția sa nu fie chiar gândaci), și a privi cu atenție trecătorii. Sunt situații însă, când asta nu te ajută deloc, pentru că pe străzi sunt numai turiști…  Astăzi, despre Gibraltar. Prima oară când am fost în  preajmă, se întâmpla înainte ca noi, românii să avem acces în Marea Britanie,...