Dolomiți; munteanul Tiziano Vecelli

 

Pare cunoscut? 

Chiar este cunoscut…  ca stil, fiind un Tițian, expus în casa sa natală din Pieve di Cadore.

E vorba de Madona cu Pruncul, între Sfinții Tițian, Andrei și un acolit; pare să fi fost pictată în anii 60 ai secolului XVI pentru a decora altarul familiei din biserica Santa Maria. 

Casa, am descoperit-o din pură întâmplare, când, urcând și coborând drumurile din jurul Cortina d’Ampezzo, în San Vito di Cadore, am văzut un indicator care recomanda vizitarea Casei Natale a lui Tiziano, aflată în satul vecin. Așa, am ajuns în Pieve di Cadore, un orășel de munte, de unde, în anii 1500 se pleca la școală la Roma! Atunci, la 10 ani, a plecat din vârful muntelui, Tițian la Veneția, să învețe arta mozaicului; nu i-a plăcut, era prea riguros pentru firea lui. Pictura i-a adus împlinirea și desăvârșirea, în tandem cu Giorgione, lucrările lor de tinerețe, neputând fi deosebite nici astăzi de  către cercetători. Când drumurile li se despart, Tițian devine pictorul oficial al Republicii Veneția; și de aici, recunoașterea vine de la sine, până acolo încât însuși Carol Quintul, căruia îi făcea portretul, se apleca să îi ridice pensula căzută. 

Acesta a fost, deci Tițian, unul dintre titanii Renașterii!

Iar la casa lui, aflată în munții Dolomiți, am ajuns noi din întâmplare…

Este prototipul reședinței unei familii prospere din aceea vreme, scăpată ca prin minune nedărâmată, nedevastată și nemodificată semnificativ, deși peste și pe lângă ea au trecut războaie, invazii și timp. În 1932 devine casa - muzeu, iar puținele schimbări ale aspectului inițial (prin decorarea sa după moda secolului XVIII) sunt remediate. Ceea ce vedem acum, este reproducerea fidelă a casei din 1500. 

Aici, în aceasta casă, s-a născut deci, Tițian, undeva între 1488 și 1490; de aici și-a început drumul, pe care l-a sfârșit în 1576, la Veneția, în timpul epidemiei de ciumă. 

Mi se pare extraordinar faptul, asupra căruia cred că deja am revenit de două ori, că în 1500, din acești munți, la aproape 700 km de Roma, copiii puteau pleca la școală! Sigur că și aici existau vaci, și oi și capre, totuși nu toți le pășteau… Și indiferent cât de avută era familia Vecelli, nu erau prinți ! Asta înseamnă că, încă de la vremea aceea, au fost locuri în lume, unde un copil talentat, putea răzbate. 

Satul, arată și acum foarte asemănător acelor vremuri; clădiri de piatră, străduțe întortocheate, urcușuri și coborâșuri. Doar statuia din piațeta centrală arată că a trecut timpul, iar marele Tiziano a rămas amintire. Și motiv de mândrie!

Și, revenind la Madona cu Pruncul, pe care noi am vazut-o în casa Vecelli, nu știu unde se află ea acum, în 2017 fiind expusă acolo pe perioada renovării bisericii. Cu sau fără pictură, casa merită văzută, măcar pentru reconstituirea vieții acelor vremuri, pe acele tărâmuri. 

Și, din nou la drum, cu ochii ațintiți la munți. Care va să zică, asta vedea Tițian, în drum spre lume și glorie!