Danemarca: Copenhaga, Andersen și hipioți

Am plecat spre Danemarca în căutarea castelului lui Hamlet și a Micii Sirene a lui Andersen. Le-am găsit pe amândouă și încă multe alte lucruri interesante, unele dintre ele neașteptate. Avion Cluj- Malmo, în Suedia, mai mereu ieftin, dar nu vă bucurați prea devreme, cazarea e mereu scumpă… ca și mâncarea de altfel; cum nu te duci în fiecare vacanță în țările nordice, merită. 

Malmo, un burg întrucâtva asemănător Brașovului, doar că la mare, de unde localnicii și poate și turiștii pleacă de cum se face seară, mai ales la sfârșit de săptămână spre Copenhaga. Am făcut și noi drumul, de două ori, ca să putem experimenta toate mijloacele de transport: tren și autocar pe și prin podul - tunel Oresund, dar și ferry-boat, cu cel din urmă dus-întors, pentru că ne-a plăcut cel mai mult. Strâmtoarea Oresund e traversată de cel mai lung pod din Europa și e la fel de spectaculoasă și prin apă și pe deasupra ei; găsiți date și caracteristici tehnice în orice pliant sau ghid turistic, eu o să vă povestesc despre vikingii din Kronborg, pentru că ăsta e numele castelului  pe care Shakespeare i l-a atribuit lui Hamlet, ca Elsinore. Orașul se numește Helsingor și cred că trebuie vizitat la pachet cu fratele sau suedez, Helsingborg; noi le-am văzut pe amândouă și ne-au plăcut fel de mult. Dar să revenim la Hamlet…așa arată văzut de pe mare locul uneia dintre cele mai cunoscute tragedii, atât de cunoscută, încât povestea a înlocuit în parte istoria.

 

Construit pe la 1420 de regele Eric al VI-lea, avea deja un trecut, când Shakespeare s-a hotărât să îl folosească drept teatru al operei sale, și atunci și acum unul dintre cele mai frumoase castele ale Europei.

  

De la Hamlet, la Zâna Mării, un destin la fel de tragic… parcă și danezii au aceeași vocație a tragismului ca noi, deși acum sunt considerați cei mai fericiți locuitori ai planetei. 

O zi în Copenhaga e mult prea puțin, așa că și noi i-am dedicat trei, fiecare la fel de plină. Plimbarea pe Stroget, cea mai lungă stradă pietonală din Europa sau cu barca, sunt la fel de încântătoare.

 

Trebuie să spun că, deși era sfârșit de iulie, am plecat de acasă cu haine ca de țară nordică, adică pregătiți de programele meteo că la prânz vor fi maxim 20 de grade și presupunând că în restul zilei vor fi mai puține. Surpriză, 34 de grade! auzim la radio că în satul lui Moș Crăciun zăpada s-a dezghețat și renii învață să înoate. Necaz mare și la Copenhaga, unde e în plină desfășurare Festivalul Internațional al Moșilor Crăciun, ei având întâlnire în 22 iulie în Piața Palatului. Iată-i :

De toate culorile și din toate colțurile lumii, s-au adunat tocmai atunci, să se coacă în căldura total neobișnuită a verii scandinave. Fel de fel de reprezentații, jocuri și copii fericiți…

Și ca să pună capac tuturor așteptărilor noastre, am descoperit Christiania, un oraș în oraș, un loc al celor care nu fac rău nimănui dar care nu vor să respecte regulile altora. Prin 1970 un grup de hipioți au ocupat fosta bază militară, dezafectată, nu foarte departe de centrul Copenhagăi, s-au instalat în barăcile ei, și-au făcut organizare proprie și s-au declarat oraș liber… liberi să trăiască așa cum vor, să își crească copiii cum cred de cuviință, să muncească sau nu, să cânte, să se bucure de viață în stilul lor. Asta a presupus, hipioți fiind, și consumul de droguri, obicei care se păstrează până azi, și, deși în Danemarca asta nu e permis de lege, în Christiania e tolerat. Regula e drog ușor, cele grele, fiind, după spusa lor, pentru idioți; le consumă ei, le vând vizitatorilor, cărora le garantează vise frumoase, dar și visuri celor care aderă la comunitatea lor. 

Vizitarea e permisă, câtă vreme nu pozezi decât pereți și alei… locul are aspect de parc, cu câteva restaurante, terase, multe bănci și iarbă (și de stat și de fumat). Localnicii și turiștii stau, fumează sau beau, singuri sau în grup, fiecare în lumea lui, sau în lumea lor comună, inaccesibilă totuși nouă, celorlalți care îi privim de la oarecare distanță. Se spune că dacă te prind că îi filmezi, aruncă cu apă după tine; nu știu dacă chiar fac asta, i-am privit și nu le-am dat ocazia să ne demonstreze dacă e adevărat sau nu. Poate mai înceți în mișcări și vorbire, mai boemi, dar altfel, oameni  ca toți oamenii.

 

Dacă vă așteptați să găsiți acolo derbedei, nu mergeți, vă pierdeți timpul, sunt doar oameni care trăiesc o utopie creată acum 50 de ani și în care se încăpățânează să creadă. 

Ne întoarcem în Copenhaga timpului și timpurilor noastre, și facem încă o vizită scurtă, la Carlsberg, unde poți vedea cum se producea berea, poți face o plimbare cu căruța care o transportă, sau poți să stai pur și simplu la o masă și să constați cât e de bună. 

Și dacă am băut bere, două vorbe și despre mâncare - felurite preparate tradiționale: smorrebrod, un soi de tapas nordic, stegt flaesk (carne și cartofi în sos de patrunjel), frikadeller,  karbonader, koldskal, rodgrod med flode, blekage, unele pe care le-am încercat, altele pe care nu, toate scrise cu fel de fel de umlauturi și alte linii pe care nu știu să le definesc, așa încât sunt destul de greu de comandat prin viu grai, dar relativ ușor de arătat la masa vecinului. Dintre toate, nu e vorba și cel mai ieftin, deși scump și el (10 euro bucata nu tocmai mare), polserul, un soi de hot dog, nu foarte danez, dar foarte bun, e de găsit la tonete pe mai toate străzile din Copenhaga. Deosebit îl face ceapa prăjită care e adăugată componentelor obișnuite. Mi-a plăcut suficient de mult, încât să cumpăr ingredientul cu pricina din magazin, să îl aduc acasă și să încerc să reproduc preparatul; nu faceți aceeași greșeală, nu iese. 

Cum oare să închei povestea incursiunii mele în Danemarca? păi, cu un citat din Andersen: Să trăiești nu este suficient. Trebuie să ai soare, libertate și o floricică.