Postări

Bulgaria autentică; Veliko Târnovo, Arbanasi

Imagine
Nu odată, din grabă sau neatenție, cu toții cred că ne-am îndemnat amicii care urmau să vină în vizită, să urce în sus la etajul trei-patru, la care locuim, iar amicul ne-a răspuns amabil, că nu avea în plan să urce în jos, până la respectivul nivel. Vă rog să nu o luați ca semn de ignoranță din partea mea și nici ca îndemn de a folosi amintita exprimare… totuși, există un loc în care ea devine corectă, mă rog, relativ corectă. Asta pentru că la Veliko Târnovo, în Bulgaria, ajungi în casa în care vei sta, dacă ai ales să privești înainte de culcare râul Yantra de pe versantul dealului, pe niște scări când metalice, când de beton, fără vreo certitudine de siguranță, poate pentru că o parte din ele au vârsta… dealului. Odată ajuns pe platforma de intrare în casă, continui coborâtul pe trepte interioare pană la camera ta. E o experiență foarte interesantă, te simți ca domnița din castel. Călătoria în timp se termină imediat ce ai intrat, pentru că locul de cazare oferă toate facilitățile ...

Povești din călătorii de poveste

După ce am deschis două bloguri de călătorie, “Cu rădăcini în România” și “Minunile lumii” și am scris câte 38 de articole în fiecare, mi-am dat seama că ce pun eu pe… hârtie, nu sunt informații turistice, nu sunt ghiduri, nu sunt nici măcar sugestii, sunt povești despre ce am văzut în plimbările mele. Sunt, nu relatări, ci interpretări, uneori susținute cu argumente istorice, interpretări personale despre ce vedem cu toții. Și m-am gândit că ăsta e rostul umblatului prin lume, să aflăm și să spunem povești cu care să dăm culoare vieții noastre de fiecare zi, viața însăși fiind o lungă călătorie de poveste.  Așa stând lucrurile, am combinat cele două bloguri inițiale în “Povești din călătorii de poveste”, unde, dacă veți dori să mă însoțiți în continuarea drumurilor și aventurilor mele, o puteți face, lucru pentru care vă mulțumesc.

Veliko Târnovo; vremea în care eram tovarăși de arme cu bulgarii

Imagine
  De ceva timp, ne-am obișnuit ca europenii mai vestici decât noi, să ne ia la pachet cu vecinii bulgari… și mai niciodată în sens pozitiv. Ba, am ajuns chiar să ne bucurăm și unii și ceilalți, când suntem nominalizați pe penultimul loc în mai știu eu ce clasament, asta însemnând că după noi vine bulgarul, sau după caz, românul.  Așa stând lucrurile, m-am gândit că e timpul să ne luăm și noi la pachet și în serios, măcar atunci când asta înseamnă un trecut comun de glorie, chiar dacă trecător, ca toate pe lumea asta. Și cum îl puteam ilustra mai bine, decât vizitând Veliko Târnovo, orașul țarilor, orașul fraților Asan (Asăneștilor), orașul cetății vlaho-bulgare, orașul celui de al doilea țarat bulgar, orașul care și acum păstrează amintirea acelor timpuri când, cele două nații s-au ridicat împotriva bizantinilor. Că a fost de bine ori nu, trecerea ulterioară sub suzeranitatea Vaticanului și înapoi la ortodoxie, nu știu și, de la distanța celor 700 de ani, nici istoria nu o afi...

Girafa hominidă din cartierul european - Strasbourg

Imagine
  Parlamentul European Strasbourg; struțo-cămila, sau mai bine zis girafa hominidă, trona în fața lui acum cinci ani pe soclul la fel de neconvențional, în încercarea de a arăta cât ni se poate lărgi orizontul, dacă ne cațărăm pe o masă și ne lungim gâtul. Zic și eu, nu am reușit să aflu nici ce semnificație are, nici dacă era în trecere sau dacă există în continuare la locul cu pricina. Sper că e totuși o operă de artă, chiar dacă nu vom afla cărui curent îi aparține, și nu un europarlamentar în pauză, privind în depărtare. Cum oricât ne-am da cu părerea nu vom afla ce caută în zare acest personaj, să dăm ocol instituțiilor europene doar-doar om trage și noi un folos. și câteva stele pe aleea de onoare, a păcii. Privit mai de departe, cartierul european, arată așa: Mulțumiți că am văzut unul dintre locurile unde se hotărăște viitorul nostru și al altor europeni, ne întoarcem în oraș, acolo unde fiecare hotărăște ce va face mâine, poimâine, poate răspoimâine, atâta vreme cât viitor...