Minunile Lumii

  Să ajungi în Cipru, dar să nu vezi Limassol, e ca și când ai fi mers pe Coasta de Azur, dar nu ai vizitat și Monte Carlo. Adică, revenind la Cipru, înseamnă să nu fi văzut partea lui cu adevărat modernă, cosmopolită…  În apropierea Limassolului, Afrodita s-a întrupat din spuma mării, a luat înfățișare de om și a sucit mințile zeilor și muritorilor cu frumusețea, cu spiritul și cu deșteptăciunea ei. Amintirea i se păstrează la stânca botezată cu numele ei, între Limassol și Paphos, într-o zonă în care marea învolburată se lovește de țărm cu furie, punând în primejdie pe cei care se încumetă spre ea. Vântul și valurile, aliate ale zeiței, promit oamenilor putere și revenirea tinereții dacă reușesc să se cațăre pe stâncă, punându-le totodată piedici, unele chiar mortale. Așa se face că în timpul verii, înotătorii se încumetă spre Piatra Afroditei, dând continuu de lucru salvamarilor. Eu nu am ajuns să o văd, asta oferindu-mi motiv să revin peste câteva luni… Până la Limassol în...

  Aceasta este o graniță: granița dintre orașul nou și orașul vechi, iar orașul se numește Nicosia. Tot în Nicosia, mai există graniță, cu punct de trecere, cu pază, cu control de pașaport, o graniță reală, chiar dacă are o aparență de operetă, cum spuneam mai zilele trecute. E granița dintre Republica Cipru și Republica Turcă a Ciprului de Nord, iar Nicosia este capitală pentru ambele țări. În cartea de geografie scrie că e singurul oraș capitală a două state; state, un fel de a spune, pentru că partea nordică a insulei, invadată de Turcia începând cu anul 1964, nu e recunoscută decât de cei care au ocupat-o. Totuși, granița există, turcii trăiesc în nord iar grecii în sud (alungați fiind reciproc din zonele controlate de fiecare fracțiune etnică), bazele militare britanice, ca și trupele de menținere a păcii, linia verde, aeroporturile militare există, există, chiar dacă frontiera nu pare nici înfricoșătoare, nici foarte reală. Spun asta pentru că grănicerii, și unii și ceilalți,...